A cremation burial of a horseman near the village of Mana (the Orhei district) Ion Tentiuc, Valeriu Bubulici, Angela Simalcsik

Tentiuc, Bubulici, Simalcsik 2015

Rezumat. În anul 2011 Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a intrat în posesia unui lot important de piese arheologice. Componenţa setului de artefacte: situlă de bronz (fig. 3); strachină-capac din ceramică (fig. 4); spadă din fier (fig. 5) şi teaca sa (fig. 6/1-2); vârf de lance din fier (fig. 7) (acestea de la urmă îndoite intenţionat); o pereche de pinteni din fier (fig. 9); umbo de scut, din fier, de formă circulară în plan şi piramidală în secţiune (fig. 8/1-2); brăţară din fier, dublu spiralată, cu terminaţiile în butoni (fig. 10), o verigă din fier cu buton lateral (de la centiron -?) (fig. 6/3-4) la care s-a adăugat o scoabă din fier (de la teacă – ?) (fig. 6/5-6), a permis să constatăm că acestea fac parte din inventarul unui mormânt de incineraţie al unui călăreţ războinic. Analiza antropologică a oaselor incinerate a făcut să se înţeleagă că mormântul a aparţinut unui tânăr de circa 14-16 ani (fig. 14-24). Totodată, printre oasele umane incinerate au fost identifi cate 10 falange distale (gheare) de la membrele anterioare ale unui urs matur. Se pare că tânărul călăreţ războinic a fost incinerat împreună cu „mantia” sa din blană de urs, purtată pe spate (fig. 11-13).

Corelarea tuturor materialelor componente ca inventar funerar în mormântul de incineraţie, inclusiv a străchinii care a servit în calitate de capac pentru urna funerară, (modelată de mână, de culoare neagră şi omogen lustruită, cu buza evazată şi faţetată, pereţii cu umerii rotunjiţi şi fundul îngust şi plat), aparţinând faciesului culturii Poieneşti-Luceşeuca, analogiile identifi cate privind ritul şi ritualul funerar (Babeş 1993, 181-227), a permis să încadrăm acest complex în perioada La Tène D1 sau, în termeni de cronologie absolută, în anii 120-60 a. Chr., poate mai aproape de mijlocul secolului I a. Chr. (chiar dacă unele elemente – pintenii de fi er – ne fac să ne gândim şi la sfârşitul acestui secol). Descoperirea mormântului de incineraţie de lângă s. Mana (Orhei) (fig. 1), situat la o distanţă de doar circa 3,5 km spre sud-vest de aşezarea şi necropola de la Lucaşeuca, prezenţa unei situle de bronz (romane) în calitate de urnă funerară, asocierea de arme, piese de harnaşament şi de podoabă, de evidentă tradiţie sau infl uenţă celtică, scoaterea la lumina zilei a străchinii-capac, modelată de mână, de tradiţie bastarnică, reflectă mişcările masive de populaţie în Europa de Nord, Centrală şi de Est, prin pătrunderea dinspre nordul Europei a primilor germanici (a bastarnilor), înaintarea celţilor din interiorul bazinului carpatic spre sud şi est, ofensiva armatelor romane dinspre Peninsula Balcanică, dar şi complexitatea situaţiei politico-militare şi demografice din ultimele două secole ale mileniului I a. Chr. din spaţiul est-carpatic şi pruto-nistrean. Dacă ancorarea cronologică propusă de noi (mijlocul secolului I a. Chr.) este corectă, atunci mormântul de la Mana poate fi pus în legătură cu campania pontică şi cu răsunătoarele cuceriri ale lui Burebista din răsăritul Daciei când, pe la anul 55 a. Chr., respingând pe bastarni spre nord şi pe sarmaţi spre est, acesta cucereşte Olbia, la gurile Bugului (Rădulescu, Suceveanu 2010, 677-680), ajungând până la Nipru, unde dispar mai multe fortificaţii din această perioadă (Gavrilovka, Zolotaja Balka), iar altele, în regiunile limitrofe, se construiesc cu înfrigurare (Щукин 1994, 169).

Descarcă articolul: Horseman burial from Mana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *